Jurnalul Reniei / Clasici Moderni (ePub)

15 iulie 1942, miercuri
Tine minte ziua aceasta; tine o bine minte. O sa le povestesti generatiilor care vin. De astazi, de la ora 8, am fost închisi în ghetou. Acum locuiesc aici. Lumea este despartita de mine si eu sunt despartita de lume.
Renia este o tânara care viseaza sa devina poeta. Dar e 1939, iar Renia este evreica ¿i traie¿te în Polonia. Când Rusia ¿i Germania îi invadeaza ¿ara, lumea Reniei se naruie. Separata de mama sa, se adaposte¿te la bunici, de unde fuge apoi pentru a scapa de raidurile aeriene nocturne, observa dispari¿ia altor familii de evrei ¿i, în final, este martora la crearea ghetoului.
Însa alaturi de teroarea razboiului, exista ¿i frumuse¿e. Renia î¿i gase¿te vocea de scriitoare ¿i se îndragoste¿te. Ea ¿i Zygmunt se saruta pentru prima data cu câteva ore înainte ca nazi¿tii sa ajunga în oräul ei natal. ¿i tot Zygmunt va scrie ultima însemnare în jurnalul Reniei.
Redescoperit recent, dupa ¿aptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasica a literaturii Holocaustului. Scris cu o claritate ¿i o maiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o marturie extraordinara atât pentru ororile razboiului, cât ¿i pentru viäa care poate exista chiar ¿i în cele mai întunecate vremuri.
"Renia Spiegel, o tânara cu atâta pofta de viata si cu un deosebit talent de a descrie în proza si în ver¬suri frumusetea lumii din jur, a fost lipsita printr un glont de ceea ce si dorea cel mai mult: un viitor... Cei care au pastrat jurnalul si cei care l au tiparit au «salvat o». Nu au putut s o smulga din mâinile destinului ei crud. Si nici nu au putut sa i dea viitorul pe care si l dorea atât de mult. Dar au salvat o de durerea suplimentara de fi uitata."
Deborah E. Lipstadt
"Uimitor... O noua contribu¿ie inestimabila la literatura Holocaustului."
Smithsonian Magazine
"Fascinant ¿i emo¿ionant... aceasta poveste impresionanta ¿i stratificata despre supravie¿uire este un document important al Holocaustului."
Publishers Weekly
"O carte care ne arata ca cele mai grave atrocitäi ale secolului XX nu s-au întâmplat peste noapte, ci s-au întâmplat încet ¿i dureros pe fundalul vie¿ilor ¿i al iubirilor oamenilor obi¿nui¿i."
Andrew McMillan