Meseria de a trai. Jurnal 1935-1950 (ePub)

Jurnalul unui mare scriitor italian surprins în perioada 1935-1950 Emo¿ionant ¿i dureros de citit în aceläi timp, "Meseria de a trai" este unul dintre cele mai mare¿e testamente literare ale secolului trecut. Pe 26 august 1950, într-o modesta camera de hotel din Turin, s-a sinucis Cesare Pavese, unul dintre cei mai importan¿i scriitori italieni ai secolului 20. Cu scurt timp înainte sa moara, ¿i-a distrus sistematic toate hârtiile private. Acest jurnal este tot ceea ce a ramas pentru a reflecta trairile spiritului care a cautat cu ardoare sa se în¿eleaga pe sine ¿i ce se întâmpla în jurul sau. Cesare Pavese debuteaza în "Meseria de a trai" la 6 octombrie 1935. Însemnarile din acea perioada exploreaza sinele poetului, iar în substrat analizeaza condi¿ia de condamnat la domiciliu for¿at. Se desprinsese recent dintr-o realitate familiara, dupa ce a fost arestat la Torino împreuna cu al¿i ¿apte intelectuali ¿i a fost obligat sa î¿i stabileasca domiciliul în Calabria. Jurnalul înregistreaza o autentica criza spirituala, iar aria experien¿elor cuprinde patimirile din iubire (tradata) ¿i activitatea creatoare (reluata). Apar uneori fragmente din conversäii ¿i referin¿e concrete la viäa cotidiana, dar func¿ia jurnalului de a pastra cu fidelitate cele întâmplate este redusa la minimum. Pavese consemneaza implicäiile singuratäii ¿i eforturile de depäire a puternicei tendin¿e de autodistrugere. Marcat de e¿ecul pove¿tii sale de dragoste cu starleta americana Constance Dawling, a realizat un fel de culegere de maxime despre iubire ¿i femeie, despre om ¿i viäa în general. Din însemnarile despre arta ¿i poezie ¿i, de fapt, despre moarte, transpare formarea intelectuala a lui Pavese. Lecturile lui înso¿esc jurnalul ¿i dau nätere unor teme de dezbatere, împletindu-se cu interven¿ii referitoare la politica ¿i razboi, progres ¿i toleran¿a. Ultima însemnare dateaza din 18 august 1950, cu mai pu¿in de zece zile înainte de dispari¿ia scriitorului: "Nu vorbe. Un gest. Nu voi mai scrie". Într-un jurnal, a nu mai scrie sau a te sinucide coincid în mod necesar. Arta sa a fost unica modalitate prin care s-a aparat de spectrul sinuciderii care l-a bântuit din adolescen¿a ¿i l-a cucerit în cele din urma. Prefäa debuteaza cu mottoul "Literatura înseamna aparare împotriva jignirilor vie¿ii" ¿i este semnata de Marziano Guglielminetti, care a fost profesor de literatura italiana la Universitatea din Torino din 1971 pâna la moartea sa. Traducerea, notele ¿i postfäa îi apar¿in lui Florin Chiri¿escu.

"Cu Meseria de a trai, Pavese a fost, poate, ultimul artist-maestru din istoria noastra. Numai daca vom încerca sa-i comparam figura, mai bine zis, mitul, cu cel al lui Pasolini, diferenta ne va parea abisala, si cu atât mai profund marcata si vizibila, cu cât nenumarate sunt analogiile, dintre care am alege una: la fel ca Pasolini, Pavese ne-a obisnuit cu o literatura care se naste dintr-o strânsa conexiune cu biografia, cu meditatia asupra propriei anormalitati si, în general, ca rezultat obiectivat al unei intense experiente interioare." (pasaj din articolul lui Gianni Vattimo "Iar eu, în schimb, afirm: Recititi acest Jurnal", publicat în revista Espresso, 22 iulie 1990) "Indiferent daca mediteaza asupra unor teme estetice, filosofice sau romantice, Pavese scoate la lumina o sete metafizica ¿i o expresivitate care rivalizeaza cu cea a lui Kafka, Cioran sau Weil. A aspirat la o existen¿a marcata de sensul reveläiei. Suferin¿a lui a izvorât din incapacitatea de a-¿i ridica viäa ¿i opera la propor¿ii mitice. Cu un an înainte sa se sinucida, s-a confesat: Am vrut sa continui, sa merg mai departe, sa fiu parte din noua generäie, sa devin durabil, ca un munte. Jurnalul lui este un testament cuprinzator al acestei straduin¿e." - Tayt J. Harlin, Review of Contemporary Fiction