O zi. Ultima / Roman (ePub)

45.538 de cuvinte. Atâtea stau strânse în cartea asta. A¿a îmi indica un contor al softului în care am editat textul. Ceea ce înseamna ca în aceasta prezentare a ei, a car¿ii, trebuie sa ma comport ca un gospodar care ar încerca sa hraneasca toata pasarimea satului cu o singura mâna de graun¿e. N-am cum. ¿i nici n-ä vorbi despre ea äa cum o facem despre copiii no¿tri, care sunt mereu ai mai de¿tep¿i, mai frumo¿i sau macar mai înal¿i decât ai altora. În momentul asta, tot programul de editare ma salveaza. Observ ca are posibilitatea de a rezuma textul meu în numai zece sentin¿e: De riduri. De paradigma. Nu de om, ci de magar [...] De necuräie. De ¿coala. De efeminat. De care uitasem. De munca. De butie. De pareri. Îmi dau seama însa ca posibilul cititor interesat, ori librarul care ar dori sa vânda cartea, nu are cum sa în¿eleaga prea multe din asta. Nu pricep nici eu de unde apeten¿a programului pentru prepozi¿ia de. Sunt singur în casa, nimeni nu-¿i poate da cu parerea despre volumul asta, editorii ma suna rugând sa le trimit acest sinopsis. În clipa aia, Cimbru, câinele meu, cel care ma în¿elege mereu atât de bine, î¿i fâlfâie coada pe lânga cracii pantalonilor mei. Îi pun manuscrisul în fäa ¿i-l rog sa ma ajute cumva. Îl miroase curios, de doua, trei ori, pâna î¿i da seama ca nu-i bun de mâncat. E clar, cartea asta nu este buna de mâncat! Poate o fi buna la altceva. Nu ¿tiu, macar ca paleta de ping-pong.