Panda si seductie (ePub)

Pe Nicolae Breban l-am citit, din primul an de facultate, asa cum i-am citit pe marii scriitori: de la primul la ultimul titlu. In cazul sau, mai mult poate decat in al oricarui alt romancier postbelic, acest exercitiu de fidelitate este obligatoriu. Romanele sale nu sunt indiferente unul fata de altul, ci comunica, toate, intre ele, alcatuind un sistem omogen, in care fiecare piesa este necesara si contribuie la armonia intregului. De altfel, Breban a avut inca de la primele carti ambitia operei monumentale, displacandu-i fragmentarismul si proiectele care incep ambitios, dar sucomba levantin. Romanele care au aparut pana in 1990, dupa care cititorii sai fideli de pana atunci inca mai suspina nostalgic, in care marile sale teme sunt clar delimitate, reprezinta un reper nu doar pentru literatura romana a ultimei jumatati de secol, ci si pentru opera ulterioara a scriitorului. Cartile publicate in ultimii douazeci si ceva de ani pierd mult daca sunt citite in sine"e;, fara a fi raportate la intregul operei brebaniene. Mai mult decat inainte, scriitorul a inceput sa se intoarca din ce in ce mai des la propriile creatii, sa le lege intr-un silogism epic nu intotdeauna facil de sesizat. Cine nu proiecteaza insa personajele, cazurile contorsionate, actiunile din ultimele ispravi epice ale autorului la vechile sale realizari pierde imaginea de ansamblu, pierde poate chiar si calea de acces"e; catre nucleul acestei opere majore. (Bogdan Cretu).Ai o imensa tabla de sah"e;, care se intampla sa fie lumea, manevrata de doua sisteme aparent antagonice (dar care se inteleg foarte bine, fiindca au fost de aceeasi parte a frontului in razboi), carora li se subsumeaza unele subsisteme cu interese colaterale (cum a fost Lumea a treia sau alianta tarilor nealiniate). Dincolo de milioanele de mici episoade locale sau regionale care coloreaza jocul, unde se consuma nevroze fara numar si mistificari extrem de sofisticate, doua mize profunde raman mereu pe tabla, estompate ca relevanta sau voit obscurizate, pentru a nu le vedea adversarul: planetarizarea surselor de energie si necesitatea crearii unui sistem inovator de control informational, din care va iesi, in cele din urma, lumea Internetului de azi. Adica, daca ne gandim bine, chiar cele doua domenii in care comunistii au fost pusi sa piarda partida, intrand apoi in colaps sistemic si in insolventa. Amintiti-va de ce se spunea dupa '89: ca Ceausescu a fost mefient fata de computere. N-a fost singurul, din lumea comunista. Q.e.d. (Stefan Borbely)