Povestiri din Miserupia (ePub)

Modul in care fetita isi priveste drama e urmarit aproape sadic, cu atentie la fiecare detaliu. Piesa insista pe amanunte, tonul e intunecat, iar Miserupia pare un tinut lipsit de speranta. Pana la un moment, cel putin, caci speranta scoate timid capul, ca apoi decorul sa se intunece si mai mult. Dar nu asta a fost neaparat surpriza spectacolului, fiindca din prezentarea piesei aceste lucruri puteau fi, cumva, anticipate.Adevarata surpriza este jocul Lorenei; actrita reuseste sa intre minunat de bine in pielea personajului de 13 ani. Jocul ei este atat de firesc, de lipsit de emfaza, incat te tintuieste de scaun si stai acolo, cu ochii lipiti de peretii de la Lejere, trecand alaturi de personaj prin toate variatiile lui de stare: inocenta, fericire, depresie, disperare, speranta, teroare, resemnare. In timp ce urmaream rapiditatea cu care ni se prezinta personajul, fetita de 13 ani, mi-am dat seama ca ar fi fost o greseala daca Lorena ar fi hotarat sa-i incredinteze altcuiva rolul din Povestiri din Miserupia. Ca sa joci asa ceva, trebuie sa simti pana in maduva oaselor personajul ala, sa ti-l insusesti pana la identificarea totala.Bine, acum nu va asteptati sa intrati la Lejere si sa incepeti sa plangeti in timpul piesei. Da, povestea e trista, e perfect credibila, si te misca, inevitabil. Dar este presarata si cu foarte mult umor. Sunt cateva scene in care e nevoie de multa vointa ca sa nu izbucnesti in ras... Pasajele astea sunt binevenite, pentru ca relaxeaza spectatorul pentru cateva clipe, ca apoi sa-l loveasca din nou in moalele capului."e; - Cristina Nemerovschi