mandala / eBOOK (ePub)

Debutând cu volumul Mandala (Editura Vinea, 2005), Oana Catalina Ninu n-a ratat aproape niciunul dintre premiile care i-au ie¿it in cale. O recunoätere, fara îndoiala, meritata, întrucât vorbim despre cel mai semnificativ debut liric din anul respectiv. [...] Oricât de rebele, reprezentarile se topesc într-o sintaxa aluvionara, corodata prin dialogism ¿i nivelata prin directe¿e. De altfel, în Mandala, fracturat nu e atât discursul, care se deruleaza lent ¿i fara intersti¿ii vizibile, cât universul reprezentarilor, care suporta o maceräie organizata din partea unei viziuni schizoide. Poemele Catalinei Ninu descriu, cu o fervoare incandescenta, cele mai diverse forme de mutilare, în slujba carora eul liric pune la bataie un arsenal impresionant (foarfece, ace, ¿urubelni¿e, col¿i, unghii, bricege, lame, epilatoare, vatraie etc.), care l-ar face sa paleasca de invidie pe un anumit conte austriac. ¿i nu e de mirare, de vreme ce figura centrala a Mandalei se prezinta, înca din primul text al volumului, drept "femeia foarfeca". (Andrei Terian, în Ziarul de duminica)

"Fuga de feminitate", exorcizarea umorilor feminine ¿i a corporalitäii maligne devine miza actului poetic, prin care femeia reala e înlocuita prin "femeia inscrip¿ionata". El are însa caracterul unei vivisec¿ii, presupune scormonirea nemiloasa a fibrelor ¿i a ¿esuturilor, e o autotortura aproape cu neputin¿a de îndurat, astfel încât privirea introspectiva, care scormone¿te ca un bisturiu în profunzimea plasmei organice cunoäte momente de relaxare, deplasându-se (ca in ciclul Nu e timpul,fato) de la spectacolul visceralitäii în criza la filmul cotidianului. Acum, Oana Catalina Ninu abordeaza reportajul autenticist, care capata însa aspectul "picturilor metafizice", unde realul e "textualizat", realcatuit, devenind suportul reveriei thanatice, caci poeta descrie "cetäi ale mor¿ilor", evoca ritualuri funerare grote¿ti sau sortilegii sanguinare. (Octavian Soviany în Luceafarul)

Mandala este ¿i una dintre figurile ini¿ierii. Poezia se scrie împotriva limbajului dat, împotriva sensului uzat, cu sufletul, dar împotriva lui, cu trupul, dar ca mortificare a trupului, cu durere, ca singur vaccin al durerii prin smulgerea ei din trup ¿i äezarea ei în pagina. (Alex Matei în Observator cultural)

Poemele se sus¿in unele pe altele într-o ordine nu mecanica, de domino, ci subversiva: "povestea" înainteaza exclusiv de la un ciclu la altul. În interiorul secven¿elor, numai discurs: fragmentele narative sunt sincopate ori deturnate. O anume urgen¿a a durerii, o panica reverberata fiziologic în prima parte a volumului (mandala) cedeaza locul unei aluviuni de repröuri distante mimând refrenul (nu te mai preface ana), apoi unei terapii solitare, cu osciläii ¿i indecizii (nu e timpul fato). Iata o radiografiere par¿iala a zonelor liminare. Pâna aici, nu de püine ori scabrosul corporal (sexual sau nu, dupa caz) conserva atmosfera cömaresca, comparabila aceleia din Capriciile lui Goya. (Cosmin Ciotlö în România literara).