Pandemia COVID-19 - Abordari filosofice (ePub)

Lucrarea debuteaza cu o retrospectiva a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celula pentru replicare, în schimb celula este o forma mai evoluata pe scara evoluționista a vieții. În plus, studiul virușilor ridica întrebari conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologica.
Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza Gaia, dezvoltata de James Lovelock și susținuta în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legatura lor cu încalzirea globala care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despadurirea unor zone întinse, care au determinat virușii sa migreze din zona lor nativa ("rezervorul" lor). Etica pandemiilor este abordata din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criza de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuita (kantiana) privind respectul fața de persoane ca indivizi.
Dupa o retrospectiva a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului sau de viața și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generata de Giorgio Agamben care afirma ca ceea ce se manifesta în aceasta pandemie este tendința crescânda de a folosi starea de excepție ca o paradigma normala de guvernare. O alta abordare de interes și foarte dezbatuta este cea generata de lucrarile lui Slavoj Žižek, care afirma ca actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism "barbar", întrebându-se daca nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi ca nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, ca umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei.
Ultima secțiune este dedicata previziunilor despre cum va arata lumea dupa pandemie, existând deja semne ale unei schimbari de paradigma, inclusiv dispariția brusca a ideologiei legate de "ziduri": o tuse a fost suficienta pentru a face dintr-o data imposibila evitarea responsabilitații pe care fiecare individ o are fața de toate ființele vii pentru simplul fapt ca este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru ca totul este, într-un anumit sens, în tot și în natura nu exista regiuni autonome care sa constituie o excepție.
Pandemia COVID-19 pare sa restabileasca supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobra de libertate: a fi liber înseamna a face ceea ce trebuie facut într-o situație specifica.

CUPRINS:

Abstract
Introducere
1 Viruși
1.1 Ontologia
2 Pandemii
2.1 Dimensiuni sociale
2.2 Etica
3 COVID-19
3.1 Biopolitica
3.2 Neocomunism
3.3 Desocializarea
4 Previziuni
Bibliografie

DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205