papadia electrica / Prezent (ePub)

"Ceea ce surprinde ¿i fascineaza din capul locului în Papadia electrica este naturale¿ea cu care ¿erban Axinte î¿i transcrie viziunile. Discursul sau nu are nimic contrafacut, strident, «literar»; din contra, poetul lasa impresia ca nu face decât sa repertorieze cât mai neutru, cu o precizie de grefier, o lume care i se ofera de-a gata ¿i care, în ultima instan¿a, îl cuprinde. E drept ca asemenea fotograme, care nu pot fi captate decât în stari liminale, precum visul, hipnoza, be¿ia sau demen¿a, au un aspect halucinant ¿i misterios, de underworld rasarit parca din aburii alcoolului ori cufundat într-o memorie lichefiata. Numai ca acest efect nu provine din anularea, ci tocmai din dilatarea percep¿iei comune, din celulele surescitate ale retinei care descopera nu atât o irealitate imediata, cât o realitate remixata, în care lucrurile pot fi ¿i äa, ¿i altminteri. N-ä putea baga mâna-n foc ca lumea i-a mai ie¿it ¿i de aceasta data lui ¿erban Axinte äa cum a vrut. Poezia, însa - cu siguran¿a." - Andrei Terian

"¿erban Axinte este, dupa cum ¿tie toata lumea, unul dintre cele mai bune produse ale criticii literare din ultimul deceniu. Cronicar la Observator cultural, el este ¿i autorul uneia dintre cele mai ambi¿ioase sinteze recente - Defini¿iile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Calinescu, o morfologie istorica a romanului românesc care merita cu prisosin¿a o receptare en fanfare.

Însa, pe de alta parte, taman faptul ca toata lumea ¿tie cine e criticul literar ¿erban Axinte nu-i face un PR prea grozav poetului ¿erban Axinte, cu toate ca cel din urma e egalul absolut în drepturi al celui dintâi. Lucrul s-a vazut ¿i la precedenta sa carte de poezie, Lumea ¿i-a ie¿it cum ai vrut (Vinea, 2006) - recomandat de prefäa empatica a lui Doris Mironescu, volumul n-a avut totu¿i receptarea pe care ar fi meritat-o. Iar acum, dupa cum se vede, scriu la rândul meu o prefäa empatica, sperând din toata inima ca Papadia electrica va fi o carte mai norocoasa.

(...)Papadia electrica e construita din trei cicluri (ca ¿i Lumea ¿i-a ie¿it äa cum ai vrut, de altfel - ceea ce poate sa sugereze un anumit pattern arhitectural urmarit cu schepsis), intitulate decoct, bulb ¿i acele electrice; ei bine, poemele tuturor acestor trei cicluri sunt inervate de imagini remarcabile, deseori de-a dreptul memorabile - citez aproape la întâmplare: «sa ni se ridice din inima o lumina atât de puternica încât cusatura lumilor sa nu se mai vada» (acele electrice), «ceva cre¿te acum din mine, / cineva sufla asupra mea / cu miliarde de fotoni. // aura / înflore¿te din bulbul cre¿tetului meu / într-o uriäa papadie electrica» (papadia electrica), «de ce î¿i este frica, atâta timp cât stai acolo, / nimic nu te poate atinge. // ce vad în tine, ce vad în tine, // un cimitir în care töi dumnezeii pamântului / ¿i-au lasat mor¿ii sa înfloreasca» (de ce î¿i este frica) ¿.a.m.d. Sunt, toate, imagini de o mare frumuse¿e, cu care empatizezi instantaneu ¿i te fac sa stabile¿ti cu textul de sub ochi acel contract de încredere despre care vorbea cândva Borges ca de o condi¿ie sine qua non a lecturii de poezie.

(...) A¿adar, daca ¿inem sa-l etichetam generäionist pe ¿erban Axinte, nu putem decât conchide ca e cel mai atipic douamiist. Cu excep¿ia obsesiei pentru hapax-ul existen¿ial, nimic nu-l leaga de generäia sa: nici poetica, nici maniera, nici tehnica. O atipie profunda transpare din tot scrisul lui poetic; or, dupa cum se ¿tie, atipicii sunt întotdeauna câ¿tigatori pe termen lung." - Radu Vancu